Oamenii cărora le datorăm speranţa în vindecarea lui Ştefănuţ!

Luna aceasta s-a împlinit 1 an de cînd familia Diaconu a fost zguduită, aproape distrusă de durere la aflarea unei veşti şocante. În august 2008, au aflat că băieţelul lor de şase luni, Ştefănuţ Victor avea cea mai severă formă de anemie: Anemia Cooley sau Talasemia majoră. O boală foarte gravă care nu permite supravieţuirea decît prin transfuzii lunare de sînge. O boală transmisă genetic pe care NU TREBUIA să o aibă, pentru că părinţii, conştienţi de riscuri, îşi făcuseră toate analizele tocmai pentru a o preveni. Spre ghinionul lor, analizele au fost greşite.

A fost foarte greu de acceptat de către doi oameni tineri, că viaţa băieţelului lor depinde de transfuziile de sînge, iar într-o zi, nu se ştie cînd, poate peste cîţiva ani sau poate chiar după primele transfuzii, îl vor pierde. Este doar o chestiune de timp!. Transfuzia de sînge e o sabie cu două tăişuri: pe de o parte salvează viaţa, dar pe de altă parte e ca o bombă a cărei explozie nu poate fi anticipată.
Dar cum poţi să accepţi că copilul tău abia născut, o mînuţă de om, trebuie să primească această "bombă"tot timpul, ca să poată supravieţui ?
Copilul era foarte dificil în acea perioadă pentru că simţea şi prelua toată durerea şi îngrijorarea din jurul lui. Nu mînca, nu se odihnea, plîngea mereu, era agitat, suporta greu transfuziile. Şi toată familia, dar mai ales mama plîngea neputincioasă în jurul lui.
A fost nevoie de multă susţinere din partea familiei, chiar de terapie psihologică pentru ca tînăra familie Diaconu să accepte situaţia.

...Dar Dumnezeu, bunul, ne ascultă plînsul şi întotdeauna ne răspunde şi ne dă puteri pe măsura credinţei în EL.

Am fost lîngă Ştefanuţ de la primul lui stirgăt. Acum a crescut, începe să vorbească, înţelege tot ce i se spune, cooperează în tot ce i se cere. Ştefănuţ acceptă cuminte, prea înţelegător pentru vîrsta lui, toate neplăcerile pe care trebuie să le suporte un pacient care face analize de sînge uneori zilnic, primeşte transfuzii de sînge la 4 săptămîni (...şi Dumnezeu ştie ce boli mai primeşte odată cu sîngele salvator!!), înghite mai multe medicamente zilnic, respectă un anumit regim alimentar şi de viaţă.

Nu ştiu dacă e doar o coincidenţă, dar schimbarea lui Ştefănuţ a început să se producă după ce s-a început pentru el o campanie umanitară în scopul strîngerii de bani pentru operaţia de transplant de măduvă, care poate să-i aducă vindecarea.

Pentru că un pui de om are mai multă nevoie de iubire decît oricine, el a simţit iubirea pe care a primit-o din partea unor oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, care se gîndesc cu drag la el, care au donat cu inimă bună mai mult sau mai puţin, după posibilităţile fiecăruia.

Donaţiile pe care acesti oameni le-au făcut au adus speranţă în viaţa familiei Diaconu.

Ei merg cu ambii copii la biserică vinerea şi duminica şi se roagă pentru sănătatea copilului lor şi a oamenilor cu suflet care îi ajută să îşi salveze copilul de la moarte. Suportă toate greutăţile prin care trebuie să treacă ei şi copii lor, cu optimism, cu credinţă neclintită. Şi fiecare ajutor pe care îl primesc, le sporeşte credinţa în vindecarea copilului.

Nu au destule cuvinte să mulţumească celor care îi sprijină.

Am ezitat mult dacă e bine să facem publică o listă cu toţi donatorii de pînă acum.
Mulţi sunt anonimi şi asta dovedeşte cu cîtă bunătate dezinteresată au dăruit. Cîţiva donează în fiecare lună cît pot ei. Alţii au venit direct la mama copilului şi i-au pus banii în mînă, iar ea s-a dus fuguţa cu ei la bancă. Dar, oamenii trebuie să ştie că banii lor sunt la loc sigur, în conturile deschise pentru salvarea lui Ştefănuţ Victor, de unde nu pleacă nici un leu. Totul e acolo intact, ba face şi pui, iar cînd se va strînge suma necesară, banii vor fi folosiţi pentru operaţia salvatoare. Azi am reuşit să depăşim suma de 40.000 de euro.

Doamne ajută!

Pe măsură ce se adună banii, pe aceeaşi măsură Ştefan se comportă mai bine la spital.
Are atîta bucurie de a trăi, în ciuda suferinţelor şi traumelor pe care le suportă de un an încoace, încît nu poţi rămîne trist lîngă el. Te provoacă să te bucuri ca el, de fiecare clipă din viaţă.

Acest copil ţi se lipeşte de suflet şi nu-l mai poţi uita sau abandona.

Aşa se explică interesul constant cu care este urmărită evoluţia lui, de o mulţime de oameni. Unii dintre ei au devenit ambasadorii lui Ştefănuţ.

Vă mulţumim oameni buni că aţi rămas oameni!